un moment de relax

       Uneori ardea soarele ingrozitor de tare. Noi am incercat sa respectam cumva orele de varf, sa ne retragem la o mica pauza de umbra, insa, nu ne iesea mere pentru ca ori traseul nu ne permitea oprirea ori pur si simplu nu realizam cat de tare arde soarele. In primele zile fata mea era rosie ca un mar, nasul imi era ars si eram ca o gogoasa infuriata.
      Ma gandeam uneori cu groaza la momentul cand trebuie sa ma intorc la munca cum o sa-mi "repar" imaginea ( Din nou mintea care nu are alta treaba decat sa-si piarda vremea cu ganduri care nu vor deveni niciodata realitate - ignorand ceea ce era mai important - prezentul - Si binenteles ca fata mea este ok acum, nu necesita nici o reparatie, sunt mai bronzata ca deobicei dar cumva in avanrtaj [:)]
    
Cu fiecare moment al zilelor am invatat sa-mi observ mintea, sa o accept asa cum este si sa nu o iau prea mult in serios, sa ma concentrez mai mult pe unicul moment care exista, cel in care traiesc. acum.