o dimineata cetoasa

Dupa o noapte pentrecuta undeva sus intre brazi am coborat pe ceata deasa si umeda. Tot pamantul era inconjurat de aburi ce-i simteai in respiratie si pe haine.

Mie mi-a placut.

Era atat de misterios... si am facut multe fotografii cu copaci in ceata, cu siluete de copaci si soseaua fara capat....

In general am prins vreme frumoasa dar am avut si perioade de umezeala si ploaie, frig si vant.

De la inceputul calatoriei noastre am ales sa aceptam prezentul asa cum vine el, in acest fel eliminand orice fel de frustrari care inevitabil ne bantuie mintea. In felul acesta am creat un echilibru atat fizic cat si sufletesc.

Am avut putine caderi, o zi cu 2 ploi torentiale urmate de vant, momente in care mi-a fost cu adevarat frig,  si eram frustrata ca inaintarea era greoaie. Erau in jur de 13 grade afara si aveam de parcurs un traseu destul de greu cu un genunchi care ma durea ingrozitor de tare la fiecare urcare. Dar am reusit sa accept lucrurile si in acest fel sa le depasesc. Nu poti depasi nimic pana nu accepti cu adevarat prezentul.