Cel mai usor primeam indicatii atunci cand ne opream in strada si pana rasfoiam indecisi harta se gasea mai mereu un om care sa ne vada prin gard si sa iasa singur la poarta din curiozitate sa vada cine suntem si unde mergem. Acesti oameni se ofereau singuri sa ne arate drumul si uneori sa ne umple sticlele de apa - daca aveam nevoie.
Acest om dragut a vorbit cu noi in engleza dupa ce ne-a intrebat ca limba stim, el ar fi putut vorbi cu noi si in franceza si in germana. Ne-a dat cateva mici informatii despre drum, ca este zona muntoasa foarte frumoasa si drumul asfaltat. Si chiar asa a fost. Am mers km intregi printr-o padure pe un drum cu o singura banda, nu puteau trece doua masini una pe langa cealalta. In schimb pe tot parcursul acestei paduri as putea sa zic ca au trecut maxim 10 masini (si cred ca 10 este o cifra mare) - de-a lungul unei zile intregi.
Aici am gresit drumul, ne indreptam spre o ulita unde asfaltul se terminase si eram usor ingroziti de o bucata de drum neasfaltat, dar, noroc cu acest om care a iesit cu femeia lui din curte si ne-a explicat ca drumul este la o alta intersectie :)
Iesirile din oras inca erau destul de dificile pentru ca nu prea erau indicatoare iar foarte putini oameni cunosteau engleza. Am intalnit si oameni care nu vroiau sa ne ajute, intorceau capul in directia opusa si plecau grabiti parca s-ar fi temut de noi. Dar altii isi chemau vecinii din bloc - cei din fotografia de mai jos au telefonat dupa un vecin care stia engleza sa coboare din bloc si sa ne ajute sa iesim din oras. Aici dupa multele explicatii ne-am trezit cu o pana (singura pe tot parcursul drumului) pe care Paul a rezolvat-o rapid.
Aici incercam sa ne departam de un drum national spre un alt drum judetean iar acest om a fost dragut si ne-a arata ca mergem in directia potrivita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu