Lego

         Dorul de copilasi a aparut imediat ce am plecat de acasa. Era ca un fior de panica ce ma cuprindea si imi provoca o usoara stare de sufocare. In primul oras mai maricel prin care am trecut Paul a si mers la un magazin de jucarii sa cumpere ceva pentru ei. A ales binenteles Lego, pentru ca amandoi sunt foarte pasionati de constructiile lego.
            Pe parcurs am mai cumparat mici chestiute pentru ei, am cules scoici de la mare si paul le-a adus chiar si doua pietre mai deosebite.

            Ne era dor de ei mai tot timpul cand nu eram prezenti acolo unde trebuia sa fim. Mintea iti joaca multe feste si te prinde cand nu esti acolo. Si nu face altceva decat sa te chinuie. Interesant cu mintea noastra nu este interesata daca iti ste bine sau iti este rau, ea nu vrea decat sa te departeze de la momentul prezent cu orice pret si sa te ademeneasca intr-o iluzie... iluzie pe care o traiesc majoritatea oamenilor.....

Treceam pe langa cate o scoala unde copilasii strigau in curte jucand fotbal sau jucandu-se pur si simplu si ma umpleam de lacrimi. Ma sufocam.