O noapte / un cort

Ziua este lunga, plina de lucruri noi, mereu am fost incantata de tot ceea ce am vazut, insa, odata cu lasarea serii incepeam cu o usoara neliniste care, depinde de zona unde ma aflam, se transforma in panica si frica. Unde vom dormi la noapte? Vom gasi locul perfect ferit de animale salbatice sau de oameni rai?
Am intalnit in drumul nostru multe carute, multi oameni care din ochii nostri pareau ciudati, sau raufacatori. Am trait si o experienta destul de nasoala cu cativa feciorasi tineri care ne-au asteptat la capatul unui drum cu bote si vorbe destul de urate. Aveau atitudine agresiva in gesturi si expresii, erau vreo 5 la numar. Am fost nevoiti sa ocolim acel sat, ceea ce, a fost  benefic pana la urma, pentru ca de fiecare data, drumul ne ducea spre cel mai perfect loc de dormit. Dar pana acolo, pana la momentul in care Paul alegea "locul perfect" eu aveam mereu o frica, care incet incet a scazut din intensitate.

Intr-o seara, pe un varf de muntisor(nu prea inalt, dar totusi intre brazi) o caprioara ciugulea iarba de langa cortul nostru, dimineatza, spre ora 6.

Alta data auzeam caini de la stanile din departare, sau, cel mai groaznic sunet de noapte era cel dat de niste pasari - rate salbatice sau poate chiar pescarusi, eram departe de mare, dar totusi nu foarte departe. Un fel de urlet asemanator cu cel al lupilor (din mintea mea) dar mai subtire, un fel de mieunat-urlat- infricosator.... Abia dimineatza am realizat ca erau pasari....

Noaptea, in cort, ti se lungesc urechile, esti treaz si dormi in acelas timp.